joi, 20 decembrie 2012

Mănăstirea Cernica

Loc de ... plimbare şi relaxare. Mănăstirea are un domeniu vast, foarte bine îngrijit, împrejurimile sunt de vis - lacul, padurea de pe ambele părţi, brazii.. Ai senzaţia că eşti undeva în centrul ţării, nicidecum lângă zgomotoasa capitală. Arhitectura de cetate a mănăstirii te duce cu gândul la o călătorie în timp şi parcă aştepţi să treacă pe lângă tine o trăsură trasă de cai.
 Dacă îngheaţă lacul bine, aici vin să mă dau cu patinele de la Moş Crăciun :) ..sau pe IOR..

miercuri, 19 decembrie 2012

Ţara Făgăduinţei - continuare: Hozeva, Tel Aviv şi, în final, Bethleem

Într-o zi am făcut o excursie mai deosebită, în pustietăţile Hozevei, la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, acolo unde s-a nevoit Sfântul român Ioan Iacob (Hozevitul), plecat de la mănăstirea Neamţ. Un sfânt umil, cu dragoste de Hristos. Imaginea moaştelor sale, cu încalţările de pâslă, rupte, spune totul..

Cioban.. fluiera atât de frumos şi era atât de ciudată imaginea lui cocoţat pe stâncă, încât aveai impresia că civilizaţia - aşa cum o ştim - nu există :). Ca să nu mai vorbim că semăna leit cu Sindbad Marinarul :)))
 Capre.. habar n-am ce mănâncă!
Poarta de intrare - poze făcute de fratello
Până aici am venit câteva zeci de kilometrii cu un taxi, iar apoi per pedes sau cu măgăruşul (exclud ultima variantă pe motiv de protecţia animalelor)
Pustietăţi
Tel Aviv...
După Ierusalim e o schimbare.. Faţă de Ierusalim, e altceva, pentru că la Tel Aviv se respiră altfel, oraşul e cosmopolit, sunt foarte mulţi tineri occidentalizaţi, este totul nou, cu zgârie-nori şi o promenadă largă pe malul mării. Eu am preferat portul vechi - Yafo, am mâncat shawarma (sau cum zicem noi: shaorma) şi îngheţată şi am admirat 3 ziduri vechi, dar bine păstrate - glumesc :)
 Ochi albaştrii
 La malul mării
 După 15 ani (aceeaşi poză, în acelaşi loc)
 Vedere spre promenadă
Ultimul şi mult aşteptatul eveniment - Noaptea Naşterii Domnului la Bethleem! O ploaie rece şi mulţime de oameni. Politicieni invitaţi, motiv pentru care nouă ne-a fost greu să intrăm în biserică, lucru pe care l-am făcut a doua zi, cu o zi înainte de plecare, pe îndelete. Interesant şi de remarcat faptul că, spre deosebire de Ierusalim, unde nu sunt creştini, cum intrai pe teritoriu palestinian spre Bethleem şi în Bethleem, era plin de beculeţe şi decoraţiuni luminoase de Crăciun, ceea ce îţi umplea sufletul de bucurie.
(http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-nasterea-domnului-betleem-67646.html)
 Ieslea din curtea unei biserici catolice
Alte crâmpeie -
"Delimitări teritoriale"
Nablus - oraş faimos din Palestina
 Abundenţă specific arăbească
Peisaj specific oraşelor din zonă, atât în Israel, cât şi în teritoriile palestiniene. Datorită terenului pietros, nefertil, măslinii sunt cei care rezistă şi climei. Şi am văzut şi o specie de cactuşi cu fructe..  
 Cam atât :)

Locuri sfinte..

Pe mine personal, cel mai mult m-a impresionat Biserica Sfântului Mormânt din cetatea Ierusalimului..
(http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantului-mormant-biserica-invierii-88589.html)
Sunt multe minuni înăuntru.. Iată cupola superbă a bisericii...
Intrarea în Sfântul Mormânt.. (vechea peşteră în jurul căreia a fost construită întreaga biserică), în care se intră în linişte şi pe rând..
Fresca de deasupra Pietrei Ungerii - această Piatră m-a impresionat cel mai mult! Se găseşte chiar la baza frescei, jos, iar oamenii îngenunchiază şi se roagă la ea.  
Instantaneu

O altă frumuseţe, Biserica de pe Mormântul Maicii Domnului, unde se găseşte o icoană superbă, icoană a cărui păzitor este un parinte român. 
(http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/mormantul-maicii-domnului-ierusalim-96604.html)
Lespedea de pe Mormânt, de unde am luat busuioc :) 
 Treptele spre ieşire
Măslinii seculari din Grădina Ghetsimani
În general, locurile sfinte se află sub oblăduire creştin-ortodoxă, farmecul bisericilor catolice fiind însă unul aparte, prin arhitectură şi modul în care sunt decorate. Mănăstirea Carmelitelor cu Biserica "Pater Noster", de pe Muntele Măslinilor, dezvăluie privitorilor o grădină de vis, cu ziduri pe care sunt lipite plăci de ceramică având inscripţionată rugaciunea domnească "Tatăl Nostru" în aproape toate limbile pământului. Iar suvenirurile făcute de călugăriţele de la mănăstire sunt toate frumoase şi deosebite.
(http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-tatal-nostru-ierusalim-pater-noster-124409.html)

Cel mai mult mi-a plăcut, binenţeles, faptul că rugăciunea Tatăl Nostru în limba română se află în biserică, pe peretele din dreapta altarului :)
Minunăţii făcute de maicile de la Biserica rusească Sfânta Maria Magdalena
 În curtea bisericii, la un moment dat, unei maici i-au căzut toate merele roşii din plasa de cumpărături, care s-au rostogolit la vale, pe alee :) Curtea mănăstirii este foarte frumoasă, îngrijită şi plină de tot felul de pomi şi flori.
 O privire mai mult decât contrariată! Parcă nu mai văzuse turişti..
Amintiri frumoase de la Aşezământul Românesc de la Ierusalim
 Gazda, Lucy - câine vorbitor şi cu personalitate
- sfârşitul părţii a doua -

luni, 17 decembrie 2012

Ţara Făgăduinţei

Anul trecut în această perioadă eram călător pe pământ sfânt, cu o oarecare strângere de inimă că nu mai sărbătoream Crăciunul "acasă", dar cu intuiţia că sigur voi avea parte de o "aventură" deosebită - sărbătoream Naşterea Domnului Iisus Hristos acolo unde s-a născut şi urma să cutreier pe urmele paşilor Lui, într-o lume care, indiferent cât este de măcinată de război şi ură, nu va şterge niciodată Sfinţenia care emană din aceste tărâmuri.

Ţările din Orientul Mijlociu - ţările arabe împreună cu Israelul, păstrează aerul arhaic al unor vremuri în care omul era totuna cu deşertul şi Dumnezeu, indiferent cum este numit de fiecare. Sandale şi toiege, cămăşi albe lungi până-n pământ, şalvari de toate felurile şi modelele, măgăruşi, cămile, capre şi aceaşi culoare de piatră şi pământ. Toate te întorc în timp, şi nu contează că unele dintre ele au construit ca în Occident sau că au autostrăzi, nu contează că oamenii vorbesc la mobil, acolo e istorie! Şi istoria se păstrează.

Ierusalimul, ca oraş locuit, s-a aglomerat bine faţă de '96 când l-am vizitat prima dată, dar Cetatea - oraşul vechi - este o insulă aparte, un furnicar cu negustori şi turişti pelerini veniţi din toate colţurile lumii (absolut toate! africani, asiatici, europeni, americani din nord şi din sud).
Văzut şi de pe partea cealaltă - Panoramic View :)
Locuind într-un cartier din Ierusalim, veneam pe jos mai mult, în plimbare, sau cu autobuzul, până la Jaffa Gate (Poarta Prieteniei), cea mai cunoscută poartă de intrare în cetate, dintre cele 8 - poartă pe unde intră de obicei turiştii, şi care e şi cel mai aproape de centrul oraşului. Ierusalimul este construit pe relief specific, deluros, în cartiere este linişte, dar cu cât te apropii de centru, traficul este super aglomerat :), atât de aglomerat, că ţi se face dor de ... Bucureşti.
Farmecul interiorului cetăţii vechi este neegalat, chiar dacă negustorii te miros de la o poştă dacă eşti aerian şi vii prima dată acolo sau dacă eşti familiarizat cu locurile. E bine să pari familiarizat şi sigur pe tine - sfatul meu! Şi, dacă se poate, să nu mergi singur.

Oricum, tentaţiile există.. şi sunt negociabile. Dar scumpe, după părerea mea.
Poarta cetăţii cea mai dragă mie - cea mai frumoasă! Poarta Damascului!
 Spre Poarta Damascului.. (cartierul arăbesc)
Nou şi vechi
Promenadă
 Vintage!  
 Pentru un gurmand, pieţele cu mirodenii şi abundenţa de mărfuri sunt o minune..



- sfârşitul primei părţi -
:)