Casa domnească de la Brebu (1)
Sâmbătă am avut în plan Brebu - unul din locurile
"de weekend", fiind aproape de Bucureşti (cam 100 km), în zonă
sub-carpatică cu păduri de foioase şi, cunoscând deja Telega, aveam promisiuni
de peisaje superbe, dar şi de vizitat ansamblul arhitectural "Casa
Domnească" despre care aflasem de la .. un indicator. Practic, după ce ieşi din Câmpina, pe drumul care duce spre Telega,
există la un moment dat, după un pod, un indicator ce arată stânga spre Brebu.
Şi ca de
obicei în ţara asta a noastră, realitatea întrece aşteptările :). Brebu este o
comună frumoasă şi curată, cu oameni frumoşi, primitori şi gospodari. Când veţi
merge sigur vă veţi da seama de ce spun asta. Iar primul popas este chiar ansamblul arhitectural, o bijuterie medievală compusă acum din: turnul de la intrare - Turnul Clopotniţă, Biserica inspirată după arhitectura bisericii mănăstirii Dealu de lângă Târgovişte şi Casa Domnească, înconjurate de un zid ca de cetate, toate construite din cărămidă şi piatră de râu. Iniţial, acestea au fost ridicate de domnitorul muntean Matei Basarab, iar apoi desăvârşite de către Constantin Brâncoveanu - secolul XVII.
Intrarea în curte - în spate se vede Casa Domnească (muzeul), iar în dreapta biserica (mănăstire de maici), pe care nu am putut să o vizităm, fiind închisă (...)
Cei doi ctitori: Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu
Trepte la Casa Domnească, ce duc spre muzeu. În partea dreaptă este spaţiu pentru expoziţii temporare, iar în stânga se poate vizita o frumoasă
expoziţie de artă şi istorie medievală, conţinând arme de epocă, tipărituri laice şi ecleziastice reprezentative pentru cultura Ţării Româneşti - "Pravila de la Govora" 1640, prima biblie tipărită în limba română cu litere chirilice - Biblia de la Bucureşti, 1688, în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, icoane vechi, costume boiereşti, podoabe, un frumos portret şi moneda proprie a lui Constantin Brâncoveanu.
Directorul muzeului, domnul Răzvan Radu este un povestitor pasionat, o gazdă cu o ţinută deosebită, căruia în mod cert ar trebui să-i mulţumim. Datorită unor astfel de oameni, împrăştiaţi prin toate colţurile şi ungherele mirifice ale ţării, şi care ţin la ceea ce au în grijă ca la bunuri proprii, noi, cei mai mulţi, turişti inconştienţi şi cu capul în nori J, ne putem bucura de moştenirea neamului nostru. Noi plecăm mulţumiţi, ei rămân mai departe poate dându-şi sau nedându-şi seama că sunt cu mult mai bogaţi decât noi.
Ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost expoziţia temporară "Piese cu însemne memoriale - din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova". Aici am văzut o frumuseţe de cufăr (cofretă) pictat şi semnat de Theodor Aman, dăruit de Petre Grădişteanu, urmaşul unei vechi familii de boieri din acea vreme, "fidanţiatei sale", Elena, la 1888 - scuze pentru fotografii, nu au ieşit prea bine, dar aveţi timp să mergeţi să vedeţi personal!
Expoziţia mai conţine obiecte din cristal, porţelan şi argint personalizate, ceasuri superbe aparţinând scriitorilor Cezar Boliac şi Mihail Sadoveanu, precum şi un bufet tip credenţă aparţinând familiei Cuza. Program vizitare muzeu: 09.00-17.00 (excepţie luni). Biserica... nu ştiu, când vin măicuţele J
Intrarea în pivniţele domneşti, care seamănă cu cea de la mănăstirea Comana!
Detalii
O portiţă de poveste - ieşire spre domeniul din spatele Casei Domneşti, cel ce duce la lacul Brebu
Lacul Brebu este de fapt un ochi de apă limpede şi curată, ce strălucea în soarele de octombrie, străjuit pe o parte de brazi şi superbele tise, iar pe alta de casele ingrijite alte brebenilor, împodobite de coloritul toamnei.
După o scurtă odihnă pe malul lacului, ne întoarcem înapoi la "mica cetate", prin aceeaşi portiţă
Cruci la soare
Poarta bisericii, dantelă în lemn
Turnul şi zidul "cetăţii", la plecare
