Muzeul Ţăranului Român - târgul meşteşugăresc 

După o serie rapidă, ca o ploaie de vară, de reacţii şi contra-reacţii la "neanunţata" primeneală a târgurilor de meşteşugari organizate în curtea MŢR, azi am fost, şi din curiozitate, să văd marea schimbare pe care a făcut-o noua conducere. Nu am observat decât că târgul a fost mult mai slăbuţ ca abundenţă de produse pe exponent, sincer nu am observat nici vreo schimbare calitativă sau de structură, am crezut că va fi strict ţărănesc dar nu a fost aşa, iar ca şi concluzie: îmi plăcea mai mult cel dinainte, era mai ...degajat, mai de Bucureştii vechi, plus că înainte puteam cumpăra obiecte tradiţionale ţărăneşti pentru casă (covoare ţesute, ştergare brodate), iar acum ..nu am văzut decât câteva. 

Am uitat însă repede de "aspectele organizatorice" când am început să fotografiez produsele şi să vorbesc cu oamenii, pentru că la noi creativitatea şi frumuseţea sunt la ele acasă şi pentru mine tot ce am văzut este o adevărată inspiraţie:

Artă sacră - atelier veritabil de creaţie, creştin-orotdox. De la ei am şi eu o inimă mai micuţă (când am fost la Bran) deoarece sunt destul de scumpi, dar şi tehnica şi calitatea lor sunt pe măsură! 

Împletituri

O puzderie de păpuşi dulci foc! - nu ştiu precis cine le face, dar le-am mai văzut şi la târgul de la Braşov 

Zdrăngănele !

Iar am întâlnit frumuseţea autentică românească, pe care noi nu o mai avem...Doamna Viţa din Vâlcea şi doamna Virginia din Bistriţa Năsăud. Se văd sufletele în priviri? 

 

Maramureş ! 

Cum e să-ţi bată vântul la fereastră printr-o perdea de borangic?

De la icoanetraditionale.ro am zis că, dacă nu-mi pot permite să o iau pe aceasta, deocamdată, măcar să o fotografiez:

 

Am uitat de nea Florian! Personaj excentric, ne-am întâlnit pe drum, fiecare pe drumul lui, dar nea Florian nu avea cum să nu-ţi atragă atenţia: îmbrăcat ca un englez, cu cămaşă largă vernil de in (superbă, ce-i drept), cu barbă grizonată şi pălărie, cu un aer de vagabond, trăgea după el un fel de cărucior de crose de golf, din care ieşeau un baston de lemn lăcuit şi o umbrelă lungă şi atârnau pe deasupra, de-o parte şi de alta a căruciorului, o mulţime de păpuşi-marionete, Pinocchio şi alte feluri, colorate şi atât de vesele că nu m-am putut abţine să-i spun că vreau şi eu una! Motiv pentru care am intrat în vorbă şi am aflat că nea Florian, personajul excentric şi deosebit de non-conformist, având o vârstă rezonabilă, dar cu mult mai "tânăr" decât mine, era de fapt "internaţional", adică el era de fel din Maramureş/Baia Mare (şi aşa vorbea!) dar trăia cu chirie de vreo 15 ani în Bucureşti. Din părinţi teleormăneni! Prezent cu o seară înainte la un concert în Berăria H... Sincer, mi-a fost jenă să-i fac o poză, nu m-am comportat ca un reporter adevărat, dar experienţa întâlnirii cu el a fost inedită, pentru că era un om care cu siguranţă a TRĂIT la viaţa lui J. Nu ştiu unde se ducea, că avea "bodyguarzi" după el, i-am auzit când l-au strigat, dar am rămas cu o amintire de la el, după cum urmează:

Mario, l-am botezat. Într-o sesiune foto la mine în atelier