”Jurnal de bord”

- Amintiri din calatoriile familiei mele în tarile arabe - 

(V)

Am trecut și de graniță. Am intrat în Jordan. Au început să apară kuweitieni mai mulți, mașini super tari. Am văzut ultimul parfum de la Dior la duty free, 40 $, m-am îmbolnăvit! Mama tocmai a băut ayran la sticlă – yeak! e un fel de lapte bătut apos sărat. Ne îndreptăm spre Amman, care e la 70 km de graniță. Oricum, în țările arabe, noi arătăm clar diferit de ei. Adică suntem un fel de 'aliens'. Și în Turcia la fel. De când am intrat în Siria s-a redus înălțimea reliefului, acum e un fel de câmpie vălurită, cu pământ bej închis, pe alocuri pietroaie. Mai vezi plantații bine organizate. În rest pământ, pământ. Șoselele sunt circulate, n-ai ce zice. În Iordania, într-adevăr, se sesizează un alt nivel de trai, chiar dacă bloculețele au tot culoarea nisipului.

”Același Orient strălucitor și sărăcăcios, în murdăria lui nepieritoare, 

sub azurul transparent al cerului totdeauna albastru și luminos...”

La iordanieni, horoscopul de la radio este about “your sweetheart”! P'ăștia nu-i intereseaza și altceva?! bani, sănătate, serviciu - ca la noi... Unii își trimit mașinile pe trailer în țară și ei vin cu avionul, din cauza distanțelor foarte mari prin deșert. Sunt trailere care transportă mașinile pe autostradă.

1 september, Wednesday - după cum anunță la postul de radio meseriaș pe care l-am prins la ieșirea din Amman. Un englez care probabil duce o viață exotică, de lenevie, pe-aici, prin Iordania. Ne îndreptăm spre Saudi border, deja relieful s-a lăsat în câmpie, iar eu stau cu rochia arăbească pe genunchi, să mă îmbrac cu ea când ne apropiem de graniță, lucru care mă calcă pe nervi, pot să spun, chiar de la București (dar era 'indicație' de la ambasadă). Azi e ziua cea lungă – la noapte ajungem în Kuweit. Indicator: Sa'udia. Cât vezi cu ochii: plat. Anunță la radio că ieri au fost două explozii în Israel, de la palestieni, pe care noi le-am și auzit și le-am și văzut, că eram la graniță la Iordan. 

Gata, am intrat în Arabia Saudită. O grămadă de bani la graniță (taxa regală). Femeile aici sunt mai înspăimântătoare: pe față, adică pe ochi, au plasă neagră!! Grupulețe de strigoaie negre! Ei sunt în stoluri de rochițe albe cu cârpe pe cap, roșu cu alb, și sandale. Cred că au uniformă obligatorie! Sunt curioasă cum arată pozele de pașaport ale femeilor aici! 

1400 km până-n Kuweit! Am timp să scriu cum a fost în Iordania! Pe hartă drumul apare drept, tras cu rigla, prin deșert. Aici, pe bannerul cu parking, benzină, restaurant, WC, îți arată și moschee, pentru necesități ”spiritualicești”. Iară oi în deșert! Eu nu înțeleg, ce mănâncă, frate?!

Deci, 31 august, luni, am ajuns în Iordania – Amman. Ne-am dus întâi la Imperial Hotel, superlux, unde se mai cazaseră ai mei, dar nu aveau camere, că era nu știu ce forum. Tata a sunat la ambasadă unde e o familie foarte de treabă și ne-au dus la Dana Plazza Hotel sau cam așa ceva.. Zona în care am stat era mai mult de bogătași, așa că pe mine nu m-a pasionat. Oricum, întreg Amman-ul are un nivel de trai foarte ridicat, numai hoteluri de 4-5 stele, bănci mari, arăbești, firme etc. Are 8 ”circles”, adică giratorii, și după asta se ghidează șoferii. Când am intrat în oraș, am văzut pe stânga un teatru roman – ruine istorice – iar pe dreapta un bazar cu sute de narghilele, năframe și alte lucruri. Orașul fiind mare și ușor să te rătăcești prin el, n-am mai revenit sa vizităm. Aici clima este foarte plăcută, ca la Sinaia, 1400 m, seara e chiar răcoare! Cine poate crede că la Damasc și la Amman am dormit fără aer condiționat și ne-a fost răcoare! Seara am ieșit să ne plimbăm prin cartierul de lângă, care are și un 'commercial centre', și apoi am luat-o agale către ambasadă. Am cumpărat ca să gust: fructe de cactus (și în Israel creșteau la marginea drumului), smochine crude și curmale necoapte. Nu m-a dat nimic pe spate. 

Contrast pe străzile Amman-ului: copilul pe măgar și o mașină ultimul model 

Casele celor cu bani arată super, dar când te uiți așa.. printre rânduri, că la arabi mai rar am văzut să-și înfrumusețeze și ei fațada. Seara am stat lejer în curte la ambasadă, am păpat ceva, ne-am îmbolnăvit de mobila, perdelele și camerele pe care le aveau... Am schimbat impresii de pe unde am fost... Cică la Damasc e un super târg, cel mai ieftin. În Turcia sunt locuri multe de vizitat etc. Eu ziceam că ăsta e un drum pe care să-l faci o dată în viață și gata. Ca să vezi cum e. Dar, să fiu sinceră, aș reveni, însă strict în unele locuri. Cu avionul. Iordania e de departe civilizată, am înțeles că Libanul e cu o clasă mai sus. 

A doua zi, domnul Popa, de la ambasadă, s-a oferit sa ne ducă pe un traseu, respectiv: Biserica Ortodoxă Sf. Gheorghe dintr-un orășel mic numit Madaba, Mount Nebo, Iordanul – The Baptism Site, și Marea Moartă. Am plecat a doua zi dimineață cu un microbuz. Am vizitat biserica ortodoxă, care avea și o școală, după care am urcat muntele Nebo, care e munte pentru ei... Locul este foarte interesant, spectaculos, mai erau niște spanioli care vizitau. Se vede toată valea și câmpia de sus. Acolo cred că e înmormântat Moise - la mormântul lui Moise a venit Papa Ioan Paul al II-lea să se roage și a plantat și un măslin în curte. Ghizii ăia vorbeau așa de prost spaniola și engleza că nu înțelegeam nimic. În depărtare se vede locul unde a crăpat nu știu ce piatră și a izvorât Iordanul. Locul este sfânt, într-adevăr, se simte încărcătura de energie, mai ales în biserică. Ne-am amuzat de o șopârlă înaltă care fugea pe pietre. Am cumpărat suveniruri și am plecat spre Iordan. De fapt am coborât. Pe niște serpentine spectaculoase, culoarea “munților” - gălbuie, cu diferite nuanțe, este incredibil de frumoasă, și liniile lor curbe, domoale, nu îmi mai luam ochii de la ei!.. 

Vedere de pe Mount Nebo - în dreapta, în vale, se vede locul de unde izvorăște Iordanul..

La Iordan, până ne-am lămurit noi că ceea ce scria pe indicatoare “baptism”, “baptist” nu se referă la biserica baptistă (veneam de la Talpoș, satul bunicii mele de lângă Oradea, unde aproape toți sunt baptiști), ci la locul unde a fost botezat Iisus Hristos...J Locul este mare, o oază în deșert, împrejmuit, cu ghizi care te duc cu autobuzul lor. Se văd două biserici, relativ nou construite. În dreapta, în muntele alb care se zărește în apropiere, niște peșteri ale unor călugări, iar în față steagul Israelului! Iordanul avea o apă tulbure, încadrat în stufăriș, iar drumul până la el se face cu buss-ul si apoi per pédes prin hățișuri. Având în vedere că eu fusesem la locul botezului în Israel, era firesc să întreb cum de există același loc și în Iordania. Se pare că, după ultimele cercetări, concluzia este că botezul s-a făcut aici, în Iordania. Ceea ce nu înțeleg eu este de ce evreii țin la chestia asta, că oricum ei nu-l recunosc pe Iisus! Ne-am udat și noi cu apa Iordanului, care este îngust de vreo 3 m. Un mal iordanian, celălalt evreiesc. Israelienii cu iordanienii sunt în relații bune, e singura țară arabă. Dacă ai viza de Israel n-ai ce căuta în restul țărilor arabe. Norocul meu e că a mea era pe pașaportul vechi. Am auzit, și am văzut, și cele 2 bombe (explozii) cât am stat acolo. Adevărul este că războiul este un fapt foarte rușinos pentru oameni! La întoarecere am păpat curmale căzute din pom – cele mai gustoase! M-am pozat cu cămiloii, în plantația de bananieri, lângă un pom de piper! etc. Am văzut arborii de foc. Numai scorpioni n-am văzut, cu toate că cică sunt. La Marea Moartă se coboară la 400 m sub nivelul mării. Dar nu ne-am închipuit că ne ducem să facem baie și plajă tocmai la Marriott! Adevărul e că nu există plaje amenajate și nici nu poți opri mașina pe dreapta și să te arunci în mare! Nu de alta, dar riști să te ia Salvarea după cel mult o jumătate de oră! (pe aici gradele sunt multe sub zero, față de cum suntem obișnuiți noi..)

”Fac și eu o poză cu extratereștrii ăștia doi! Da' de ce nu stau aproape de mine?!” - pentru că rânjea amenințător, am zice noi... J

Marriott-ul de aici e lux de lux, cică și familia regală se scaldă și își face masaje (la maseuri români) tot aici. E operă de artă. Holul și recepția sunt impunătoare, iar în spate coboară în trepte piscinele, cu tot felul de aranjamente, după care este plaja cu umbrele și dușuri. E de vis, într-adevăr. Întâi am mers sa facem baie în Dead Sea, indeed dead, pentru că nu ne închipuiam că e așa de otrăvitoare. Are atâta concentrație de sare și sulf și se află în proces de evaporare, încât e uleioasă! Binențeles că noi toți am sărit sa o gustăm și am avut toți aceeași reacție! În Dead Sea nu poți să te îneci nici dacă vrei! ești la fel ca un hopa-mitică, nici să înoți nu prea poți cum trebuie, pentru că îți ridică picioarele în sus. Când am ieșit mă ustura fața. Trebuie să te ferești să-ți intre în ochi. Pe partea cealaltă e Israelul. Am fost să facem baie în toate piscinele, ne-am dat pe tobogan... Ultima piscină e ca o căldare cocoțată (infinity pool) și pe marginea ei stai cu bărbia pe coate și te uiți în jos la mare J. Am făcut plajă etc. 15 dinari intrarea, cam 21 dolari.

După amiaza ne-am întors în oraș, am mai rezolvat una-alta și seara ne-au cinstit părinții cu o matahală de masă cu pui, cartofi prăjiți, murături și maioneză cu usturoi (nimic din ce ar echivala cu gusturile românești!), împachetate într-un fel de pâine gen clătită-față de masă! Bere de-a lor, non-alchool, și înghețată. Și ne-am uitat la filme! Cam asta cu Iordan, ar mai fi multe de spus, dar acum nu mi le amintesc și mi-e și foame!