”Jurnal de bord”

- Amintiri din calatoriile familiei mele în tarile arabe - 

(VI)

Emirate Arabe - în continuare suntem pe “road of hell” iar eu sunt împachetată bine conform “religiei”. De parcă mă vede vreun cămiloi pe geam. Aici și pietrele sunt moarte! Noroc că a deschis aerul condiționat. În dreapta este fenomenul de 'fata morgana', adică datorită căldurii, câmpul pare un lac. Am oprit să facă frati-miu un pipi mic - afară e prăjeală curată. Am făcut un popas la ora 14:00 să mâncăm la un restaurant de la o benzinărie-parking. Ne-au adus niște cantități enorme de kebap, orez galben (cu curry) și alb. Toți au niște fețe! plus că n-am văzut picior de femeie. Aici restaurantele au numai separeuri. Noi am mâncat la masă, dar sunt cei care fac drumuri lungi și iau câte un separeu d'ăsta în care mănâncă și dorm pe jos, ca apoi seara să conducă.

Este 16:30 - soarele s-a dus în spate. E deja ok, în prima parte a zilei am avut un șoc de la soare și căldură și mi-a fost puțin rău, dar după 14:30 mi-am revenit și sunt ok. Tata a dormit și eu am stat cu mama cu ochii pe frati-miu - nu e simplu să conduci pe “road of hell”, ți se închid ochii de la căldură. A mai fost și caterincă, am ascultat latino și braziliană, adică ce-l înțeapă pe Dan la ureche. Mai avem drum. Aici timpul trece altfel.

Saudi Arabia: Ținuta de protocol!

Am pierdut soarele! Voiam să pozez apusul de soare și, tocmai când mă pregăteam, am trecut pe lângă o localitate și după ea nu l-am mai văzut. Mai încolo, erau niște bărbați care opriseră mașinile și se rugau în mijlocul deșertului... Începe să se însereze de la 18.00-18:30. Am văzut niște magazine de lux într-un oraș, de ziceai că ești în Wonderland. Gigantice, de covoare, mobilă – niște paturi enorme de lux, perdele, draperii etc. Luminate super. Numai bărbați în alb! zici ca sunt stafii. Și cu de-alea roșii pe cap. E 20:00 și au ieșit “pe răcoare” la cumpărături!

Numai bărbați! La granița cu Kuweit-ul sunt numai bărbați, cu niște mașini parcă sunt etajate! Până si copiii care sunt cu ei (că au fiecare câte o echipă) sunt tot băieți! 

8 Septembrie 2004. În Kuweit nu am mai scris că nu am mai avut nici timp, nici chef. Orașul este într-adevăr foarte deosebit, foarte nou, foarte luxos, foarte curat, are o infrastructură de șosele de nota 10 - are 7 ringuri care merg de la un capăt al orașului și se “termină în mare”. Orașul nu are practic zone sărace. În Kuweit cică ar exista aprox. 800.000 kuweitieni și restul de aproape 1,5 milioane sunt alte nații care muncesc pentru ei (Bangladesh, India, China etc.). Kuweitienii pur sânge sunt 'prețioși', trăiesc în vile super, se plimbă și fac shopping în mall-uri luxoase și își petrec timpul liber în cluburi care au piscine, plaje private, sport-cluburi etc.

Ei se îmbracă în rochițele lor albe, iar ele în clopotele negre. Miros a parfumuri scumpe și vorbesc toată ziua la celulare. Cele care nu poartă moda “strigoi” au niște toalete care, descrise, par destul de aiuristice, dar văzute pe ele sunt chiar mișto: fusta plisată pusă peste pantaloni lungi, maiou cu umerii lăsați, colorat puternic, pus peste o cămașă normală etc. Pe cap poartă voaluri în culori și materiale superbe. Hainele sunt din cele mai scumpe. 

Partea “lucrătoare” a populației are și ea centre comerciale, gen Salmya și UTC, care de fapt sunt 'metropole' comerciale, pentru că, de exemplu, în Salmya într-o seară am reușit să văd mai puțin de un sfert. Este atâta marfă, inflație de marfă. Kuweit-ul nu are taxe de niciun fel. Cu toate astea, marfa de lux rămâne intangibilă și la reducerea reducerilor. 

În Kuweit Tower ...care se-nvârtește

Există cartiere de blocuri în care stau celelalte nații, cartiere frumoase, în continuă construcție. Pe partea Golfului Persic, după Salmya Nouă, se află 'castelele' șeicilor, pe care le au cu tot cu plajă, iar în oraș există un bloc pe care șeicul l-a dat femeilor divorțate. Ele locuiesc acolo și, dacă vreun arab vrea să se căsătorească cu vreuna din ele, știe de unde să ia. Kuweitienii trăiesc, incredibil pentru noi, exact tradiția veche, în care familiile aranjează căsătoriile copiilor lor și ei nu se văd decât la nuntă. Uneori. Copii lor studiază în străinătate, unde toți arabii își fac de cap. În țara lor, băieții se refulează alergând pe străzi sau pe marginea Golfului cu niște mașini de-ți pică freza. Nu îi lasă fete cu băieți pe stradă sau în locuri publice. Azi, seara, temperatura a fost sub 40⁰C, indicată. Când ieși din ambasadă (unde e condiționată clima) ai senzația că ai deschis un cuptor. Aproape de mare, umiditatea e foarte crescută și se umezesc hainele pe tine. Parcă n-ai aer să resipiri. 

”E așa cald, că marea doarme moleșită, fără să mai respire parcă.

Ne dor și ochii și capul de atâta lumină orbitoare.”

În altă zonă a orașului există și un cartier unde trăiește lumea cosmopolită venită tot să lucreze aici: englezi, francezi etc.

Mâine poate reușesc să pozez și eu apusul de soare, că e atât de frumos, pare parfumat!

”Globul roșu însângerat al soarelui alunecă ușor...

După câteva clipe nu mai rămâne decât o geană roșietică ce licărește în asfințit,

tivind în auriu o margine și poleiește cald vârful unui minaret al moscheei...”

10 septembrie 2004 - Vineri

Am fost invitați la cină la familia lui Omar. Ei locuiesc provizoriu într-un apartament închiriat pentru că așteaptă construirea unei vile în care se vor muta. În casă era aranjat în stilul lor luxos, cu perdele și draperii cu ciucuri, diferite piese de mobilier în stil indian, egiptean etc.

Există o serie de tradiții pe care arabii le păstrează cu sfințenie. Unele se referă la relația cu oaspeții casei. După ce am mâncat, am fost invitați într-o cameră alăturată unde am servit ceaiul tradițional, apoi cafea și mai multe feluri de prăjituri delicioase. Cafeaua nu este cea cu care noi suntem obișnuiți. Arată ca și cum ar fi ceai cu puțin lapte și are rol digestiv, fiind și tare ca esența (era vorba de cafea verde). Binențeles, are aroma de hel pe care ei o folosesc. Se toarnă în ceșcuțe foarte mici, fără toartă, jumătate, care trebuie băută repede înainte de a se răci. Dacă nu mai vrei, trebuie să scuturi ceașca goală, altfel pățești ca mine care am băut 4 cești. Este o vorbă: prima ceașcă este pentru ospitalitate, a doua pentru minte, a treia pentru... nu mai țin minte... oricum, la a patra eu eram deja de-a casei.

Am fost apoi cu Omar și cu Dan să vizităm Shark Mall, construit pe apă. De fapt, mai fusesem acolo cu părinții, mi-a plăcut cel mai mult, are niște coloane luminate care îl fac să se vadă super seara și cuprinde, cu podurile laterale ca niște brațe, docurile în care sunt staționate bărcile kuweitienilor. În partea stângă se află Fish Market și micul port în care ancorează pescarii care aduc tot felul de pești, crabi și alte moluște pe care le pescuiesc în golf, cu ajutorul plaselor din barcile și micile corăbii tradiționale kuweitiene.

La Piața de Pește - pentru gurmanzi

În Mall am fost de fapt să vedem un faimos Water Watch construit de francezi, unde binențeles că n-am reușit să descifrăm ora, dar ne-a lămurit Omar uitându-se la ceasul lui de la mână. În timpul războiului, o rachetă, care a căzut în oraș și care a distrus și o porțiune din podul care duce spre mare, a stricat și ceasul, însă fiind în garanție, francezii l-au reparat! Am fost apoi la o terasă unde chelnerii erau numai egipteni, să fumeze frati-miu narghilea și apoi ne-am plimbat pe malul mării. Seara a fost foarte plăcută datorită unui vânt destul de puternic care bătea în rafale și anunța “iarna”.

11 septembrie

Gata! Am decolat! Mă întorc singură acasă. Orice-ar fi, nu am decât aceeași reacție atunci când decolează avionul, adică îmi place la nebunie! Kuweitul se vede superb din avion, este un oraș foarte bine structurat și foarte bine luminat. Nu-mi vine să cred că azi închei cel mai neobișnuit concediu al meu de până acum și mă întorc în țară de la o distanță de câteva mii de kilometrii și dintr-o lume atât de diferită de a noastră... Acum zbor cu Kuweit Airlines până la Dubai unde voi sta 6 ore (!) în aeroport după care iau Taromul spre casă! Ultimele impresii despre aeroportul de la Dubai și gata, se va încheia excursia! Oricum, și paginile din caiet au încăput fix pe fix! La Dubai m-am învârtit până acum ca o curcă beată, dat fiind că am aterizat cam pe la 24:00 ceea ce aici, norocul meu ca a fost 2:00 și acum de abia e 4:00, iar peste ½ ora trebuie să mă duc să fac checking-ul. Cum era normal, miros ca o drogherie ambulantă, că nu cred că am scăpat vreun parfum neprobat. Cele arăbești și indiene de clasă sunt într-adevăr de clasă! M-a șocat însă “1001 de nopți” care este chiar la parfumerie și miroase a pipi! groaznic! nu-mi venea să cred! Am făcut poze, aeroportul e lung și are vreo 3-4 etaje din câte văd... am păpat la McDonald's deoarece chiar mă simțeam slăbită de foame, așa că am cheltuit onorabila sumă de 5$ (1$ o apă), noroc cu mamița care s-a gândit la mine. Cred că asta ar fi tot...

...Mi-e dor să mai revăd...