Cosas de Coco

Farmecul satelor de câmpie

Nu încetează niciodată să mă fascineze peisajul specific câmpiei.. Chiar dacă iubesc muntele, întinderile nesfărșite ale câmpiei îmi umplu sufletul - cu două treimi de cer fantastic, presărat cu nori în forme și nuanțe care îți stârnesc imaginația și te fac să rămâi cu privirea în contemplare, cu recoltele de culoare ale grâului, ovăzului, florii-soarelui, porumbului, câmpia emană în plină vară căldură 'sufletească' - este sufletul Pământului care ne ține și care ne hrănește. De data asta mi-au ieșit niște poze bunicele, dar cele mai pregnante au rămas impresiile - aerul, mirosul câmpului, macii și celelalte flori, o barză în zbor, curgerea lină și greoaie a Ialomiței tulburi, privirea unui cal superb care păștea pe islaz și s-a speriat de scarțâitul frânelor de la bicicleta mea, salutul oamenilor de la porțile satului..

Trecând pe lângă localnici

Ialomița, cu ape tulburi, după vijelia de zilele trecute

Cai, gâște, căruțe, într-un sat de câmpie - Poenarii Rali

În Poenarii Rali (sat înființat de Ralea Poenarul J), o surpriză frumoasă - o bisericuță din vremurile trecute, o fărâmă din istoria noastră, construită între 1912-1920, din fondul unor mari proprietari care au trăit în aceste locuri, Iancu și Gheorghe Andreescu, despre care am povestit și când am fost în Poenarii Burchii. Bisericuța poartă hramul Adormirii Maicii Domnului și ne-a atras datorită zidului care o înconjoară și a arhitecturii cu elemente specifice vechilor biserici. Așa că ne-am abătut din drum ca să o vizităm și astfel l-am cunoscut pe tânărul preot care, împreună cu soția sa, au grijă de bisericuță: au renovat-o, iar soția a refăcut catapeteasma (care este o minunăție). S-au bucurat și în același timp s-au mirat de musafirii rătăciți prin câmpie, în acele locuri calme și liniștite, uitate de lume..