Vâlcea în octombrie (I)

Pentru o regiune subcarpatică, toamna este anotimpul ideal..! 

Frumos la oltenii din Vâlcea, mi-a plăcut tare mult... Armonia arhitecturală a caselor țărănești, cu coloanele și arcadele lor specifice, natura cu coloritul ei divers, din grădinile oamenilor și până pe coamele dealurilor și munților ce străjuiesc satele scăldate în lumina soarelui plăcut de octombrie, obiceiurile și meșteșugurile care se păstrează și sunt duse de tineri mai departe... Am nimerit niște zile de weekend superbe, cu un soare atât de prietenos, care a făcut tot posibilul să spargă norii și prognozele de ploaie ale meteorologilor!   

Am să încep cu ceea ce mi-a fost mai drag din toată excursia, adică ce au creat oltenii pe pământurile astea, de la vechii "boiernași" și până la oamenii de azi care își iubesc rădăcinile, tradițiile lor, au grijă de ele și le duc mai departe. 

Așa că, dacă mergeți în Vâlcea (Horezu), vizitați culele! Cele mai frumoase sunt situate în satul Măldărăști, aproape de Horezu. Culele sunt un tip de locuință fortificată, compactă, pe 2 sau chiar 3 nivele, care au fost construite de vechii boieri cu scop de apărare împotriva atacurilor pașalelor turcești de la sud de Dunăre dar și a cetelor de haiduci din regiune. Denumirea vine de la turcescul "kula" care înseamnă turn - forma lor, ele ulterior transformându-se în conace și căpătând mai mult rol de locuit, partea de sus din turn devenind cerdace (împodobite cu flori și oferind o vedere atât de frumoasă a zonei!)  

Cula Duca 

 

Cula Duca a fost inițial construită la 1812 de boierul Gheorghiță Măldărescu, o perioadă a fost lăsată în paragină, dar la începutul secolului XX, fostul prim ministru al României, I. G. Duca, îndrăgostit de pitorescul locului, a restaurat-o și a amenajat-o într-un stil cât mai original, păstrând tradițiile, colecționând de la bătrânii din zonă tot felul de obiecte specifice și construind alături și o casă de vacanță și dependințe. 

 În livada din spate, frunze de toamnă

 Cerdac

Drumul spre vechea bisericuță Sfântul Nicolae și Sfinții Voievozi, în dreapta zidurile culei Greceanu 

 

 Prin gemulețul bisericii, se vede înăuntru geamul de pe partea cealaltă J

  Poartă în zidul culei

Cula Greceanu - e scoasă la vânzare (dacă aveam banii la mine, o cumpăram) 

 Din interior

În... living!

Vreau și eu perdele de'astea!!

 

Prin curte 

 Și în sat, arhitectură cu cerdac. Și dovleci.

Și acum, să revenim puțin, că tot e legat de oameni frumoși din România și lucruri frumoase, câteva imagini sugestive de la Pensiunea Casa Veche unde m-am simțit și ca acasă și ca în casa bunicii și ca în casa imaginară pe care vreau să o am la un moment dat în viața asta, dacă se poate J)))

Apropo, de reținut că e un loc mai aparte, aici vii la pensiune și dacă îți place camera, poți pleca cu ea acasă! (binențeles, la un preț stabilit) Mulțumesc pentru macat! J

Gazda - era prezent permanent și peste tot, încât cu greu mă abțineam să nu-l întreb pe el unde găsesc sarea, cuțitul, o sită de strecurat etc. 

Lângă atelierul de tâmplărie

Locul de taclale, seara, la un pahar cu vin

Fotoliul preferat

Mai urmează!