Vâlcea în octombrie (III) 

Mănăstirea Bistrița, Mănăstirea Arnota și Cheile Bistriței 

Parcul Național Buila-Vânturarița este cel mai mic parc național din România, situat în sudul Munților Căpățânii, cuprinzând creasta calcaroasă a masivului Buila-Vânturarița, deci întâlnim tot relief carstic, ceea ce dă spectaculozitate zonei. Cum ajungem acolo? La întoarcere din Horezu, spre Râmnicu Vâlcea, te abați din drum spre stânga către satele Costești, Bistrița, și la poalele Muntelui Arnota se află frumoasa Mănăstire Bistrița, iar deasupra ei se vede în toată măreția lui muntele, care este tăiat de o carieră de calcar, pe munte aflându-se cocoțată Mănăstirea Arnota, iar jos, imediat în dreapta Mănăstirii Bistrița, pornește un drum forestier ce trece prin Cheile Bistriței - cele mai înguste chei în calcar din țară.    

Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești, datează din jurul anului 1490, fiind refăcută mai târziu cu sprijinul lui Neagoe Basarab. Aici se află moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse de la Constantinopol. 

 

Din ctitoria Craioveștilor se mai păstrează și astăzi bisericuța Bolniței (1520-1521) 

Prin spate, urcăm pe munte, spre Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul (Peștera Liliecilor) - pe care nu am vizitat-o, de regulă se vizitează cu ghid și trebuie să fie cel puțin 4 persoane, dar drumul până la ea merită!  

În jos, se văd cheile și râul Bistrița

Mănăstirea Bistrița văzută de pe munte 

Drumul spre Mănăstirea Arnota este foarte frumos, este pietruit, numai serpentine și trece prin cariera de piatră

Mănăstirea Arnota, ctitorie a lui Matei Basarab (1633-1634) 

La sfârșit, coborâm în vale și ne aventurăm pe Cheile Bistriței, drumul fiind în construcție pe alocuri

Pe acolo am coborât J

 Sus, spre Peștera Urșilor

O liniște atât de plăcută ca într-un templu și o frumusețe deosebită în Cheile Bistriței! Muntele de piatră, râul foarte curat și limpede, pădurea în toate nuanțele de verde-galben-ruginiu, mușchiul și iedera luxuriante pe pereții ce străjuiesc drumul, îți venea să stai acolo toată ziua... 

Soaaareeeee!  

Din traseu a făcut parte și faimosul Muzeu al Trovanților, pe partea dreaptă a drumului spre Râmnicu Vâlcea, când ieși din Costești - mie mi s-au părut niște bule mari care ies din cariera de nisip și apoi cad la poalele dealului, probabil din cauza eroziunii, fiind prea grele J

Ultima oprire, care nu era în plan, am făcut-o la Băile Govora - surprinzătoare. Chiar dacă există în Govora superbe clădiri vechi din perioada înfloririi sale, ele nu sunt abandonate de tot, ci îngrădite și prezervate în acest fel, în așteptarea vreunui investitor. Stațiunea merită, are un specific aparte pentru sănătate și este și frumoasă, cel puțin eu așa am văzut-o în razele soarelui de toamnă. Iar nota de plată la restaurantul Cascade din centru a fost și mai surprinzătoare (27 lei - 2 persoane) 

În parc

Arhitect E. Doneaud - Ingineri constructori A. Puklicky și N. I. Brătescu (1914)

 

 

Cam asta e povestea de weekend din această parte a Olteniei (Vâlcea şi Gorj), unde cu siguranță mă voi întoarce, pentru că au rămas multe de văzut.. dar și de revăzut!