miercuri, 20 noiembrie 2013

Sarah Kay


Toată povestea a început de la această bucăţică de ceramică pictată, pe care am achiziţionat-o de la "magazinul cu suflet" din Braşov (un mic magazin de antichităţi care are numai lucruri frumoase şi pe care l-am descoperit recent). Ştiam întrucâtva acest gen de desen, din copilărie probabil, dar nu mi-am amintit niciodată precis de unde. Însă peste puţin timp, pe Pinterest, am descoperit desene asemănătoare şi, sincer, mi-a fost destul de greu să aflu câte ceva pe internet despre autoarea lor, Sarah Kay. De ce? Pentru că această zână care desenează atât de frumos, nu se dă în vânt după publicitate, este foarte modestă şi locuieşte (sau poate locuia, a trecut ceva timp..) într-o căsuţă cu grădină la marginea oraşului Sidney (Australia) împreună cu cei doi copii, Adam şi Alison.

Ceea ce am aflat despre ea este că i-a plăcut dintotdeauna să deseneze, a urmat Academia de Arte, iar la vârsta de 20 ani a început să lucreze la o mică agenţie de publicitate. Când fiica ei s-a îmbolnăvit, ea a început să deseneze copii, în special aceste fetiţe drăguţe, în amintirea copilăriei fericite pe care a petrecut-o la ferma bunicilor săi, o lume caldă, naturală, plină de bucurii, pe care o dorea pentru copiii săi. 

Într-o zi a vândut câteva desene unui editor de cărţi poştale, apoi primele cărţi cu desenele ei au fost tipărite în 1980 în Belgia şi Australia şi astfel a devenit cunoscută în întreaga lume!

Chiar dacă sunt mulţi autori de desene pentru copii din toate timpurile care îmi plac în mod deosebit, Sarah Kay este mai aproape de sufletul meu pentru romantismul desenelor sale, pentru puritatea şi inocenţa copilăriei pe care o exprimă. Iată câteva din desenele ei:
 
 Şi de Crăciun, căci se apropie..

 Una din puţinele fotografii cu ea, pe internet:




luni, 11 noiembrie 2013

Ultima zi cu soare din noiembrie 

După cum se anunţă, că pe 20 vin ninsorile, nu-mi vine să cred ce vreme frumoasă a fost sâmbătă! Târg de toamnă cu tot felul de bunătăţi, dealuri încărcate de soare, picnic la iarbă verde, case curate şi îngrijite împrăştiate prin păduri. Linişte! O linişte atât de armonioasă.. 




 
 
O bere binemeritată la "terasă", după kilometrii de hălăduit prin două sate de poveste ce păreau rupte de restul lumii, iar drumul chiar se termina la un moment dat, adică nu aveai unde să mai mergi înainte, trebuia să te întorci înapoi de unde ai plecat, adică în Telega J