luni, 17 decembrie 2012

Ţara Făgăduinţei

Anul trecut în această perioadă eram călător pe pământ sfânt, cu o oarecare strângere de inimă că nu mai sărbătoream Crăciunul "acasă", dar cu intuiţia că sigur voi avea parte de o "aventură" deosebită - sărbătoream Naşterea Domnului Iisus Hristos acolo unde s-a născut şi urma să cutreier pe urmele paşilor Lui, într-o lume care, indiferent cât este de măcinată de război şi ură, nu va şterge niciodată Sfinţenia care emană din aceste tărâmuri.

Ţările din Orientul Mijlociu - ţările arabe împreună cu Israelul, păstrează aerul arhaic al unor vremuri în care omul era totuna cu deşertul şi Dumnezeu, indiferent cum este numit de fiecare. Sandale şi toiege, cămăşi albe lungi până-n pământ, şalvari de toate felurile şi modelele, măgăruşi, cămile, capre şi aceaşi culoare de piatră şi pământ. Toate te întorc în timp, şi nu contează că unele dintre ele au construit ca în Occident sau că au autostrăzi, nu contează că oamenii vorbesc la mobil, acolo e istorie! Şi istoria se păstrează.

Ierusalimul, ca oraş locuit, s-a aglomerat bine faţă de '96 când l-am vizitat prima dată, dar Cetatea - oraşul vechi - este o insulă aparte, un furnicar cu negustori şi turişti pelerini veniţi din toate colţurile lumii (absolut toate! africani, asiatici, europeni, americani din nord şi din sud).
Văzut şi de pe partea cealaltă - Panoramic View :)
Locuind într-un cartier din Ierusalim, veneam pe jos mai mult, în plimbare, sau cu autobuzul, până la Jaffa Gate (Poarta Prieteniei), cea mai cunoscută poartă de intrare în cetate, dintre cele 8 - poartă pe unde intră de obicei turiştii, şi care e şi cel mai aproape de centrul oraşului. Ierusalimul este construit pe relief specific, deluros, în cartiere este linişte, dar cu cât te apropii de centru, traficul este super aglomerat :), atât de aglomerat, că ţi se face dor de ... Bucureşti.
Farmecul interiorului cetăţii vechi este neegalat, chiar dacă negustorii te miros de la o poştă dacă eşti aerian şi vii prima dată acolo sau dacă eşti familiarizat cu locurile. E bine să pari familiarizat şi sigur pe tine - sfatul meu! Şi, dacă se poate, să nu mergi singur.

Oricum, tentaţiile există.. şi sunt negociabile. Dar scumpe, după părerea mea.
Poarta cetăţii cea mai dragă mie - cea mai frumoasă! Poarta Damascului!
 Spre Poarta Damascului.. (cartierul arăbesc)
Nou şi vechi
Promenadă
 Vintage!  
 Pentru un gurmand, pieţele cu mirodenii şi abundenţa de mărfuri sunt o minune..



- sfârşitul primei părţi -
:)

Un comentariu: