Cabana Trei Brazi şi Poiana Secuilor 

- Amintiri din copilărie 

Demult, demult de tot, am făcut o poză la Poiana Secuilor, mai specială - podeaua din piatra, marmură, ce era, alb cu negru, avea inscripţionat următorul mesaj: Bine aţi venit! G.V. G.V. a fost bunicul meu şi, o perioadă destul de lungă a vieţii lui, a fost cabanier pe Valea Prahovei. În nişte vremuri în care muntele şi natura erau respectate şi iubite mai mult ca azi, iar oamenii nu călcau pe inimile lor cu ATV-le, cu jeep-urile sau, şi mai rău, cu drujbele.

Puţin din acele vremuri am avut şi eu norocul să prind, cel puţin în copilărie, cred că aveam vreo 4-5 ani şi îmi amintesc liniştea de la Poiana Secuilor, când nu era niciun turist pe munte (probabil era în cursul săptămânii), iar eu eram pe terasa cabanei şi tocmai zărisem un iepuraş în iarbă. Un lucru e cert: dragostea de munte de la bunicul meu o moştenesc şi sper ca într-o bună zi să "revin" definitiv acolo..

Luna trecută, pentru că îmi propusesem, mergând la ski la Predeal, am dat o fugă să fac o ultimă poză (digitală de data asta, ca să n-o mai pierd), la faimoasa podea, dar spre dezamăgirea mea, noii proprietari au acoperit-o cu o podea din lemn :)... Asta e, rămâne în amintire, peisajele însă, poate şi din cauza unui număr mai scăzut de turişti, parcă rămăseseră încremenite în timp.

 La întoarcere, vechea cabana Trei Brazi, care acum seamănă mai degrabă cu o căbănuţă

 

Un popas la ski, la Predeal