Poienarii Burchii

Imi place cum suna.. E atat de dulce romanesc... La fel ca toate satele vechi din Campia Romana, intre Bucuresti si Ploiesti. In special vara, sunt cele mai frumoase..


Ialomita.. la pescuit

Marijuana de.. Ialomita

Drumuri campenesti

Se spune ca pe vremuri, in zona, a poposit un cioban, pe nume Burchii Poienaru, care a avut trei baieti, dupa numele carora s-au luat si denumirile satelor: Poienarii Burchii, Poienarii Rali si Poienarii Vechi. Mai tarziu, aici au cumparat pamant oameni importanti ai neamului nostru de care nu prea stim, dar vi-i zic eu acum, ca "i-am vazut" si am simtit ca atunci cand te plimbi pe campurile acelea si treci prin sate, parca faci o calatorie in timp si spiritul lor este cu siguranta inca prezent, ei nu pleaca indiferent cat de ignoranti am fi! Doar e patria lor si au dovedit ca o iubesc.

Arhitectura parasita.. 

La Poienarii Burchii a fost mosia familiei generalului de divizie Alexandru Angelescu. Cel putin asa-mi reiese din ce am vazut cu ochii mei, ca daca citesti de pe site-ul primariei, se pare ca e vorba de familia generalului Anghelescu Gheorghe, care de fapt erau 2 frati/veri :) (Gheorghe si Alexandru) si care, oricum, au fost personalitati importante in perioada ce a inclus si Razboiul de Independenta (1877-1878), unul dintre ei fiind si ministru. Dar nu am inteles de ce nu exista date sigure sau de ce nu concorda... Cert este ca pe mosia cumparata de la general, inginerul aroman Nicolae Pissiota, impreuna cu sotia sa, Zoe Pissiota, au ctitorit Sfanta Manastire ce le poarta numele. Nicolae Pissiota, om de cultura si mare industrias, a terminat Scoala de drumuri si poduri la Paris si a construit Atelierele Grivita de la Bucuresti, precum si podul de cale ferata de peste raul Buzau.

In primul an cand am ajuns noi cu bicicleta acolo, Maica Domnului era in picioare, in anul urmator, cand am vazut-o culcata la pamant...

Manastirea Pissiota are o gradina superba si niste chiriasi simpatici

In Poenarii Ralii (cum se spunea pe vremuri) am descoperit statuia altui mare proprietar, Gheorghe Andreescu, pentru care mi s-a blocat si calculatorul incercand sa gasesc ceva pe internet despre el. Statuia e amplasata chiar in fata scolii pe care a construit-o pentru cei din sat :)

Dar! in satele de pe langa Bucuresti exista si personalitati recente, oameni cu radacini stravechi si destine tumultoase :)

Pe curand!