luni, 8 septembrie 2014

Vizitați Dobrogea, este un tărâm de vis!  (I)

Grecia? Cipru? Nu.. Dobrogea! Mai precis, Capul Doloșman, promotoriu stâncos-calcaros situat la confluența lacurilor Razim și Golovița, având o înălțime de 29 m, de pe marginea căruia este o adevărată aventură să te uiți în jos, mai ales că în zonă vântul bate neîncetat și destul de tare! 

Dar să o luăm pe îndelete. Dobrogea e mare! Este un tărâm de vizitat, care ar putea să-ți ia ceva timp... pe bucățele. Un lucru e cert: este impresionant, plin de surprize, magic, vast (mergi de amețești prin podiș J), are atâtea obiective istorice, naturale, religioase, culturale, încât e bine să vii cu lecția făcută și cu câteva trasee programate. Iar oamenii.. sunt cei care m-au impresionat poate cel mai mult, mai ales oamenii simpli, care nu ies din sate - au în suflet căldura Dobrogei, este o experiență spirituală să vorbești cu ei, să le ceri indicații - cum se ajunge acolo, ce ar fi de văzut, ai să le asculți cu surprindere felul melodios de a vorbi românește. 

Noi am fost la Babadag, în Nord (pur întâmplător, am ales pe baza blogurilor iubitorilor de turism adevărat), fără să bănuim ce vom găsi acolo, pentru că fotografiile de pe net (ca și ale mele) nu fac nici 1% din realitate. Aici ne-am așezat "tabăra", la Pensiunea Vlăduț, de aici am plecat prin împrejurimi cu mașinuța, și așa am vizitat în prima zi: cetatea Enisala, satele Enisala, faimosul Sarichioi, Jurilovca, cetatea Orgame și capul Doloșman. Până la Babadag, drumul este excelent, pe distanta.ro găsești ruta cea mai convenabilă (Autostrada Soarelui până la Constanța și apoi E87 spre Babadag), drum obișnuit prin câmpie, frumusețea începând din momentul în care te apropii și treci prin Pădurea Babadag, rezervație naturală).  

Din plimbările primei zile:
Floarea Soarelui pitică - la ieșirea din Babadag, spre Enisala (chiar dacă în restul țării e culeasă demult) 
 La margine de sat (Enisala, Lacul Babadag)
 Muzeul Gospodăria Țărănească conservată in situ (Enisala)

 Spre Cetatea Enisala, de pe drum nici nu bănuiești ce panoramă ți se oferă de pe zidurile ei
Fără cuvinte... Oamenii de acolo sunt foarte dedicați, iubesc locurile în care s-au născut și în care trăiesc, le respectă și le protejează. Omul acesta stătea singur la cetate, în mijlocul pustietății, în condițiile în care nu era sezon și, deci, turiștii erau o raritate...
Trebuie să spun că toate traseele le-am aranjat ușor prin distanta.ro, însă nu se pune problema să ai timp să vezi într-un weekend tot ce e de văzut, sigur te gândești când și unde te vei re-întoarce. Eu, personal, vreau să mă întorc la Sarichioi, într-un weekend fără turiști, toamna târziu sau primăvara, ca să mă trezesc dimineața cu fața la lacul Razim și să mănânc pescărește la pensiunea Colț de Rai, nu de alta, dar am impresia - de la o simplă ciorbă de burtă și niște gogoșele numite "nalangan" (cred) - că femeile acelea gătesc bine de tot!  

Prin sat
 Biserică superbă în Sarichioi

În curte - acesta e un pat! Răsturnat
 
 De pe vremuri..
Atât pentru azi, mai continui și mâine, pentru că sunt prea multe de văzut! Până atunci, doi pisici  cu ochi mari, albaștrii, salvați din mijlocul drumului (Pestrița&Blonduțu) și reașezați strategic în satul următor, cu un bol de iaurt să se întremeze J





4 comentarii: